.

Mi se pare că verile sunt tot mai lungi; aşteptarea bucuriei sub formă de picături de apă devine tot mai greu de suportat pe an ce trece. E bine că a venit toamna într-un final. Plouă de ieri fără oprire. Iubesc ploaia la fel de mult cum iubesc ochii tăi.
În cafeneaua cu cărţi vechi împrăştiate pe alocuri si ferestre cu ramă din lemn, fumul ieşea jucăuş din ţigară. Mi-am amintit cât de dor îmi e de tine, cat aş fi vrut să fi acolo, să sorbi alături de mine din cicolata caldă cu scorţişoară, să mă cerţi că mă comport ca un copil care nu dă semne că se va maturiza vreodată.
Toamna asta aş vrea să o trăiesc lângă tine, clipă de clipă. Nu îmi ajunge cât te văd, cât te simt. Vreau mai mult din tine. Am nevoie să mă cuprinzi cu aripile albe. Când te privesc zburând, parcă acoperi cerul cu o pătură imensă de puf, de puritate.

Poate...

Plătesc destul de scump fiecare moment de singurătate în doi. Secundele cad greu peste sufletul meu chinuit de răceala cu care mă tratezi în ultimul timp. Te crezi zeul meu personal, iar eu ar trebui să te venerez şi să îţi aduc ofrande de fiecare dată când îţi cad la picioare pentru a mă ruga. Tu ai dreptul să aduci ploaia, iar eu sunt pedepsită şi pentru simplul fapt că întreb de ce sunt picăturile atât de mărunte. Nu cred că vom putea inversa vreodată rolurile. Dar e timpul să mă urc şi eu la acelaşi nivel cu tine. Nu te mai las să joci singur, ca la final să pierd eu.
Sunt perfect conştientă că nu îmi pot pune forţa lângă a ta: doar tu poţi ucide cu o privire. Cine ar putea vreodată rezista irisilor verzi? Şi aşa e greu să stau în picioare cu fruntea sus, când în mine mocneşte atâta nelinişte. Nu pot spera să ies din lupta asta cu sufletul intact. Nu pot să te las să câştigi atât de uşor. Prefer să mor strivită în palmele tale, decât otrăvită cu un sărut dulce.
Iubirea asta trebia să mă facă să strălucesc, să devin cel mai preţios diamant. Trebuia să mă ajuţi să înforesc, nu să secătuieşti păântul în care îmi prind rădăcinile. 

Poate că o să învăţ într-o bună zi cum să nu te mai iubesc...

Nu există ,,fară tine''

,,Te iubesc şi te voi iubi întotdeauna, iar dacă şi după moarte oamenii iubesc, te voi iubi şi eu, şi mai bine cu tine în iad, decât fără tine în Paradis.''

Tot ce ni se întâmplă e mâna destinului. Mă abandonez în braţele tale şi mă aştept ca dintr-o epavă să faci din mine cea mai strălucitoare rază de soare. De câte ori îmi lipesc buzele de umărul tău mă alimentez cu energia ta. Între noi e mai mult decât chimie, e legământ. Nu am găsit nici până astăzi secretul privirii tale care îmi vindecă rănile pe loc.
Nu îţi scriu doar cuvinte dulci, rup bucăţi întregi din mine şi ţi le pun în palmă.Eu sunt nimeni fără tine, Universul e nimic fără tine.