.

Mi se pare că verile sunt tot mai lungi; aşteptarea bucuriei sub formă de picături de apă devine tot mai greu de suportat pe an ce trece. E bine că a venit toamna într-un final. Plouă de ieri fără oprire. Iubesc ploaia la fel de mult cum iubesc ochii tăi.
În cafeneaua cu cărţi vechi împrăştiate pe alocuri si ferestre cu ramă din lemn, fumul ieşea jucăuş din ţigară. Mi-am amintit cât de dor îmi e de tine, cat aş fi vrut să fi acolo, să sorbi alături de mine din cicolata caldă cu scorţişoară, să mă cerţi că mă comport ca un copil care nu dă semne că se va maturiza vreodată.
Toamna asta aş vrea să o trăiesc lângă tine, clipă de clipă. Nu îmi ajunge cât te văd, cât te simt. Vreau mai mult din tine. Am nevoie să mă cuprinzi cu aripile albe. Când te privesc zburând, parcă acoperi cerul cu o pătură imensă de puf, de puritate.